Oamenii timpurilor trecute aveau unele obiceiuri, pe care scepticul de serviciu de azi s-ar grăbi să le califice ca superstiţii. Multe culturi aveau de pildă o probă a focului, sau a cărbunilor încinşi. Trăiau cu convingerea că un om acuzat de un delict îşi poate arăta nevinovăţia, mergând pe jăratic. Pentru ei, forţa spirituală a inocenţei ridica sufletul deasupra senzaţiilor pământeşti. Şi astfel, în dispoziţia înălţătoare a momentului, un om ce nu avea nimic pe conştiinţă reuşea să treacă această probă fără să simtă durere.
Pentru noi această probă, altădată exterioară, s-a interiorizat. Trăind în întuneric spiritual, avem ocazia să dezvoltăm curajul de a trece proba focului. De a ne dezvolta perceperea nu doar a celor din lumea înconjurătoare, ci şi a fenomenelor lumii spirituale. Majoritatea oamenilor, conştient sau nu, fug de asta ca de foc. Aruncăm cu tot felul de prejudecăţi: «superstiţie», «impresii subiective», «nebulos», înainte de-a afla cel puţin despre ce-i vorba. Ce era altădată trăit ca mersul pe jăratic, acum trebuie să devină curajul deschiderii către spirit. Atunci multe tragedii sociale, cu care astăzi încă ne ardem, vor putea fi evitate.
0 Răspunsuri to “Proba focului”